Stilul eclectic în designul interior – cum combini mai multe stiluri într-un interior coerent?
Eclectismul este tratat astăzi, destul de des, ca o scuză comodă pentru o cameră în care s-au adunat pur și simplu obiecte fără nicio legătură între ele. Este o neînțelegere, pentru că stilul eclectic nu presupune lipsa deciziilor, ci alăturarea conștientă a unor piese provenite din epoci și estetici diferite. Noțiunea vine din arhitectură, unde desemna împrumutul unor elemente din diverse stiluri istorice în cadrul aceleiași clădiri – așa a apărut, printre altele, Ateneul Român, ridicat între 1886 și 1888 după planurile lui Albert Galleron, în care neoclasicul se împletește cu spiritul eclectic francez de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Abia mai târziu termenul a început să fie folosit și pentru felul în care ne amenajăm locuințele.
Una dintre cele mai importante diferențe dintre un rezultat izbutit și unul ratat este dacă în alăturare se vede sau nu intenția. Un interior gândit astfel oferă o libertate uriașă, însă cere și măsură, plus câteva reguli datorită cărora obiectele aparent nepotrivite formează un întreg coerent, în loc să pară o colecție adunată la întâmplare.
Ce înseamnă stilul eclectic și prin ce se recunoaște?
Stilul eclectic înseamnă, înainte de toate, amestec. În aceeași încăpere se întâlnesc piese de mobilier din epoci diferite, materiale cu texturi și caractere diferite și obiecte decorative care, într-o abordare clasică, nu ar fi stat niciodată alături. Lângă o canapea modernă, cu linii simple, apare un fotoliu Art Nouveau, o lampă industrială stă în vecinătatea unui covor moale, iar pe raft se află deopotrivă amintiri de familie și piese de design contemporan. Acest stil nu impune reguli rigide despre ce anume se poate alătura, dar cere respectarea câtorva principii care păstrează coerența – despre ele vorbim imediat.
A doua trăsătură este caracterul personal al locuinței. O casă amenajată astfel povestește de obicei istoria celor care o locuiesc, prin obiecte aduse din călătorii, printr-o comodă moștenită sau printr-un tablou abstract cumpărat dintr-un impuls. Tocmai de aceea este greu de copiat dintr-un catalog: se formează în straturi, de-a lungul anilor. Spre deosebire de alte stiluri de design interior, acesta nu se alege la pachet, ci se construiește în timp.
Regulile de bază ale stilului eclectic – firul care leagă totul
Cheia este motivul unificator – elementul care se repetă în toată încăperea și strânge diversitatea într-un ansamblu armonios. Cel mai des, rolul acesta îi revine culorii: este suficient ca o singură nuanță să revină în tapițerie, în covor și în rama unei grafici, pentru ca ochiul să perceapă camera drept ordonată, deși piesele de mobilier provin din epoci complet diferite. La fel de bine, firul roșu poate fi un material – de pildă alama care revine în lampă, în mânere și în rama unui tablou – sau o formă care se repetă de la un obiect la altul.
A doua regulă privește proporția dintre diversitate și coerență, o problemă clasică în designul interior. Funcționează abordarea în care cea mai mare parte a camerei rămâne într-o paletă liniștită, cu tonuri neutre, iar accentele îndrăznețe, contrastante, rămân în minoritate. Pereții și suprafețele mari în culori domoale acționează atunci ca fundalul unei galerii: lasă să iasă în evidență exact ceea ce trebuie să atragă privirea. Când totul strigă la fel de tare, ierarhia elementelor de design dispare și apare senzația de dezordine.
Cum îmbini mobilierul din epoci și stiluri diferite?
Când amestecăm mobila, merită să pornim de la un singur element care va deveni punct de referință – de obicei canapeaua sau o masă mare. În jurul lui se adaugă apoi obiecte cu altă origine, reprezentative pentru alte perioade: mobilier retro din anii șaizeci, corpuri de mobilier din lemn, cu aspect meșteșugăresc, un scaun singular în spirit vintage. Un mod bun de a atenua diferențele este un numitor comun, fie esența lemnului, fie o înălțime apropiată a pieselor, datorită căruia alăturarea pare intenționată. Aceeași logică funcționează și atunci când alegem corpuri de iluminat: o lampă cu abajur textil poate sta lângă una metalică, dacă le leagă culoarea sau finisajul.
La un asemenea mix este utilă regula „vechi lângă nou”. O comodă veche, înconjurată exclusiv de piese de epocă, dă un interior stilizat, dar așezată lângă mobilier minimalist începe să funcționeze ca accent și capătă expresivitate. Contrastul acesta este miezul întregii abordări: nu totul trebuie să se potrivească, ci diferențele trebuie să fie citibile și intenționate. Combinarea reușită nu înseamnă, așadar, uniformitate: o piesă de mobilier veche capătă expresivitate tocmai pentru că vecinătatea ei este cu totul diferită.
Culorile stilului eclectic, texturile și materialele
Într-un interior eclectic, textura joacă un rol uriaș, pentru că ea permite construirea profunzimii fără înmulțirea culorilor. Inul aspru lângă catifeaua netedă, ceramica cu textură rugoasă lângă sticla lucioasă, un covor de lână pe o podea de lemn – asemenea alăturări fac ca până și o paletă domoală să nu devină plictisitoare. Texturile poartă aici o bună parte din caracterul camerei, chiar și atunci când cromatica rămâne cuminte.
Într-o amenajare în stil eclectic, textilele rămân cel mai comod instrument de lucru, pentru că pernele, cuverturile sau draperiile se schimbă fără renovare, testând câtă diversitate suportă camera. Când vine vorba de modele și culori, principiul rămâne același: un singur motiv expresiv – un covor geometric sau un tapet floral pe un perete – este pe deplin suficient, iar restul e mai bine să rămână într-o stilistică mai calmă. Dacă vrem să alăturăm două imprimeuri, le vom împăca mai ușor atunci când au o culoare comună sau când diferă limpede ca scară, pentru că astfel nu concurează pentru atenție.
Living amenajat în stil eclectic – de unde începi?
Amenajarea în stil eclectic pornește cel mai firesc din living, pentru că această încăpere reunește oricum multe funcții și multe obiecte. E bine să începem cu un răspuns sincer la întrebarea ce stiluri ne plac cu adevărat: stilul scandinav aduce luminozitate și simplitate, boho materiale naturale și lejeritate, glamour strălucire și decorativitate, stilul industrial aduce asprimea metalului și a cărămizii, iar art déco modele geometrice și finisaje nobile. Practica arată că cel mai bine este să combinăm două, maximum trei asemenea direcții – la un număr mai mare, coerența devine greu de păstrat.
Pasul următor este ierarhia. Merită să decidem ce anume va fi punctul central al camerei: o canapea spectaculoasă, un tablou sau poate chiar o oglindă mare. Restul ar trebui să îi cedeze locul. O cameră în care fiecare obiect luptă pentru întâietate obosește după câteva zile, în timp ce una cu un accent limpede și câteva detalii care îl susțin rămâne interesantă mult mai mult timp și se dovedește, adesea, surprinzător de primitoare. Stilul eclectic permite multe, însă răsplătește mai ales alegerile asumate.
Ce oglindă se potrivește într-un interior în stil eclectic?
Oglinda este aici un element extrem de versatil, pentru că poate juca două roluri diferite, iar de noi depinde pe care i-l atribuim. Dacă în cameră se întâmplă deja multe – imprimeuri puternice, mobilă din câteva epoci, cromatică expresivă – se va potrivi mai bine o suprafață liniștită: fără ramă sau cu un contur geometric simplu. Un asemenea model ordonează compoziția, reflectă lumina și nu adaugă încă un fir decorativ într-un ansamblu deja bogat.
Invers funcționează oglinda în rol de accent. Când camera este domoală și îi lipsește caracterul, tocmai ea poate deveni punctul principal al încăperii. Aici merită să potrivim rama cu direcția pe care vrem să o întărim: o ramă în finisaj auriu subliniază nota glamour și art déco, rama neagră, sobră, se potrivește cu metalul dintr-o amenajare industrială, iar oglinzile cu diviziuni decorative, care amintesc de tâmplăria unei ferestre, pot crea o atmosferă de loft sau de apartament într-o clădire veche. Într-un decor eclectic cu accente vintage se potrivesc bine suprafețele de oglindă antichizate, cu o reflexie ușor afumată și neuniformă, care par să fie acolo de zeci de ani.
Un capitol aparte îl reprezintă formele organice – contururi moi, neregulate, care atenuează rigiditatea mobilei cu linii drepte și leagă surprinzător de bine direcții greu de împăcat, pentru că nu aparțin limpede niciunei epoci. În oferta noastră, ramele sunt realizate din placă MDF și din lemn masiv, în numeroase finisaje coloristice, iar suprafața oglinzii poate fi aleasă dintre mai multe variante, de la argintiul clasic până la cele colorate și antichizate. Ramele din lemn masiv sunt apreciate pentru eleganță și durabilitate, iar paleta largă de culori face mai ușoară potrivirea oglinzii cu o combinație anume, în loc să căutăm un model gata făcut care să se nimerească din întâmplare.
La final, un aspect practic despre care se uită adesea: contează ce anume reflectă oglinda. Așezată în fața ferestrei, întoarce în cameră lumina naturală și face ca spațiul să pară mai luminos și aerisit, însă îndreptată către un colț aglomerat dublează impresia de dezordine – iar într-un living plin de obiecte un asemenea efect apare ușor. Merită reținut și că o singură oglindă mare funcționează de obicei mai bine decât câteva mici împrăștiate pe pereți, cu excepția cazului în care construim din ele o compoziție asumată. Ca producător polonez, realizăm oglinzi la comandă, așa că formatul se adaptează unui perete anume. Pentru anumite modele se poate adăuga, contra cost, iluminare LED, iar temperatura luminii se stabilește la comandă. O astfel de opțiune este utilă mai ales în baie sau în hol.
Pe scurt despre amenajări în stil eclectic
Un stil eclectic reușit răsplătește curajul, dar numai atunci când acesta merge mână în mână cu consecvența. Câteva sfaturi și idei simple sunt de obicei suficiente pentru început: un singur motiv unificator, un fundal liniștit și o ierarhie asumată fac ca piesele din perioade felurite să înceteze să se lupte între ele și să formeze un întreg armonios. Restul ține de plăcerea de a aduna – obiecte care înseamnă ceva pentru noi și obiecte care pur și simplu ne plac.
Oglinda rămâne, în acest ansamblu, elementul cel mai subestimat, deși poate deopotrivă să liniștească o compoziție prea bogată și să dea caracter unei camere căreia îi lipsește. Într-un design eclectic, ea leagă un amestec de diferite stiluri fără să ceară nimic în schimb – motiv pentru care amenajările interioare eclectice câștigă aproape întotdeauna atunci când îi fac loc.
Oglinzi recomandate pentru interioare în stil eclectic:
Noutăți:
Maroul – un clasic printre culori, o culoare caldă și pământie, disponibilă într-o varietate de nuanțe. La fel și rozul – în varianta sa cea mai clasică, este o culoare pe de o parte frumoasă, pe de altă parte controversată. Fetițele îl adoră, adolescentele îl resping. Femeile adulte îl aleg cu plăcere, în timp ce bărbații îl consideră „nemasculin” – deși se spune că un bărbat adevărat nu ar trebui să se teamă de el.
Eclectismul este tratat astăzi, destul de des, ca o scuză comodă pentru o cameră în care s-au adunat pur și simplu obiecte fără nicio legătură între ele. Este o neînțelegere, pentru că stilul eclectic nu presupune lipsa deciziilor, ci alăturarea conștientă a unor piese provenite din epoci și estetici diferite.
O privire înapoi spre trecut, inspirația din estetica deceniilor apuse și dorința de a recrea atmosfera unei epoci anume – cam așa se poate rezuma stilul retro. În amenajări creează un climat cald, ușor nostalgic, cu farmecul obiectelor de odinioară, dar păstrează aproape întotdeauna și un element contemporan. Tocmai de aceea este confundat adesea cu vintage-ul, deși cele două nu înseamnă același lucru.
Marmura face parte din puținele materiale de finisaj care au supraviețuit tuturor schimbărilor de modă. A împodobit termele romane și palatele renascentiste, a ajuns apoi în casele burgheze, iar astăzi se folosește mult mai cumpătat. Proiectele contemporane recurg rar la placări continue cu piatră, de la podea până la tavan; mai degrabă tratează acest material natural ca pe un accent menit să ridice standardul unei încăperi, nu să o domine.
Cașmirul este unul dintre cele mai luxoase și mai scumpe tipuri de lână din lume. Acesta rămâne, înainte de toate, sensul cuvântului. În lumea modei și în amenajări, numele a început însă să desemneze tot mai des și o anumită culoare, legată de natură, la fel ca fibrele obținute din puful caprelor de cașmir.
Danemarca, deși nu este situată pe Peninsula Scandinavică, este considerată parte a acestei regiuni. Aparține grupului mai larg al țărilor nordice, dar în percepția comună este o componentă integrală a Scandinaviei, datorită legăturilor istorice, lingvistice și culturale puternice.
Verdele smarald și celelalte tonuri adânci de verde își datorează caracterul nuanțelor pietrelor prețioase și sticlei colorate, evocând natura, liniștea, eleganța și un rafinament aparte. Tocmai de aceea se potrivesc atât de bine într-un living. Fiind însă o culoare destul de intensă și închisă, nu ar trebui să domine sau să întunece încăperea.
În ultimii ani, amenajarea interioarelor a fost marcată de o întoarcere clară spre natură, vizibilă deopotrivă în alegerea materialelor, a culorilor și a formelor. Au apărut forme organice și modele inspirate din natură, cu linii fluide care o evocă și care creează o atmosferă liniștită și armonioasă. În același timp, ele adaugă spațiului profunzime și dinamism, cu o subtilă sugestie de mișcare.
Printre ideile de amenajare a unui living care nu se demodează niciodată, paleta de bej ocupă un loc aparte. Aceste idei pornesc adesea de la o paletă cromatică neutră, iar bejul este unul dintre cele mai sigure puncte de plecare în orice proiect de design. Este o tonalitate clasică, elegantă și atemporală, asociată cu nuanțele naturale ale pământului, cu nisipul și cu lâna.